Nu reusesc sa-mi gasesc echilibrul, starea aceea de relaxare, de liniste sufleteasca. Si nu inteleg unde gresesc. Daca eu ma straduiesc sa fac lucrurile bine, si imi doresc din tot sufletul sa iasa bine, de ce toate imi ies pe dos? De ce am opusul dorintelor mele? Am impresia ca Dumnezeu se chinuie sa-mi dea o lectie, sa-mi explice ca nu mereu ai tot ce iti doresti. Dar de ce? Eu imi doresc lucruri banale, nu visez la bani, la barbati fatali, la lucruri imposibile. Ce-mi doresc eu sunt lucruri pe care alti oameni le considera normale si fac parte din viata lor fara sa se chinuie. Sanatate, un loc de munca care sa ma defineasca, un loc al meu unde sa vin seara si sa pun capul pe perna, un om care sa ma iubeasca si sa fie langa mine. Nu, eu trebuie sa ma consum ca sa am ce-mi doresc. Si eventual, nici sa nu mi se indeplineasca la final.
Poza aceasta mi se pare ca descrie exact starea mea sufleteasca...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu