Bikini

Toata copilaria ma gandeam la Thalia pe plaja :))

Here with me you had a home

Când nu mă puteai minți...

Maxima zilei

"Nu exista nimic care sa acapareze si sa lege sufletul ca dragostea." (Umberto Eco)

Fericirea stă ascunsă in fiecare

În toată lupta asta a vieții răspunsul stă chiar în fața noastră, sau mai bine zis în sufletul nostru. Toți căutam fericirea, dar o amânăm, ne amăgim sperând la mai mulți bani, la o frumusețe trecătoare, la oameni care să ne dea putere și încredere în noi, când de fapt tot ce căutam se află în fiecare dintre noi. Viața e mult prea scurtă ca să pierdem timpul plângându-ne de milă, cel mai frumos moment este prezentul. Oamenii sunt trecători, vin și pleacă din viața ta. Nu mai amâna să faci un gest frumos sau să le spui oamenilor din jur cât de importanți sunt pentru tine, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fie. De câte ori am pus mâna pe telefon să o sun pe mama să-i spun că îmi e dor de ea? De puține ori, mereu mă sună ea să mă întrebe dacă sunt bine. De câte ori mi-am sunat prietenii să-i întreb cu ce îi pot ajuta? De puține ori, mereu mă suna ei să știe dacă sunt fericită și să-mi întindă o mână de ajutor.

Mi se par atât de frumoși oamenii din jurul meu, uneori nici nu le văd chipul, trăiesc pur și simplu lângă ei. În urma noastră nu rămâne niciodată frumusețea fizică, rămân gesturile și faptele. Degeaba ai ochi albaștrii, păr bogat, picioare de gazelă, dacă ai un caracter care lasă de dorit. În urma ta rămân iubirea și sinceritatea, nu ambalajul.

Și toți oamenii aceștia frumoși s-au adunat, deși nu s-au vorbit. S-au adunat să facă gesturi care mă uimesc și să-mi ofere clipe unice. De ce? Cine a dat anunț? Există vreun manual de gesturi frumoase? Unde au învățat ei să fie atât de frumoși?

Fericirea e atât de aproape de noi, trebuie doar să ne relaxam și să ne liniștim sufletele... restul vine de la sine.

Se apropie...

Amr 1 zi... Nu mai e cale de intoarcere, e pe bune. Si cum ar trebui sa reactionez? Sa ma bucur? Sa fiu trista ca imbatranesc? 25 de ani... mi se pare o eternitate. Cand eram mica visam sa am 20 si ceva de ani, sa fiu blonda si frumoasa ( lol credeam ca numai blondele sunt frumoase), sa am multi prieteni care sa-mi fie alaturi si sa am o familie sanatoasa. Poate ca nu sunt blonda, dar restul le cam am. Cum reationeaza un om care a ajuns unde si-a dorit?

Sunt intr-o perioada in care viata mi se pare frumoasa si perfecta, atata timp cat eu sunt fericita si linistita. Fara remuscari, fara regrete. Fiecare zi mi se pare frumoasa si profit de clipele petrecute alaturi de oamenii din jurul meu. Oamenii mi se par perfecti, imi place sa-i ascult, sa-i ajut, sa-i vad cum evolueaza.

Nu stiu cum ar trebui sa ma port de ziua mea, ce ar trebui sa simt. Ar trebui sa radiez de fericire? Dar eu sunt fericita in momentul asta, doar ca nu fac tumbe si nu dau din coada. Nu sunt genul de om foarte exteriorizat, care sa-si exprime sentimentele prin tot felul de gesturi sau un ras zgomotos. Prin simplul fapt ca sunt prezenta intr-un loc inseamna ca ma simt in largul meu. Nu-mi place sa pierd timpul aiurea, in preajma unor oameni care ma streseaza. Fug incet, dar sigur.

Nu vreau sa vina ziua mea ca sa ma simt speciala, eu sunt speciala in orice alta zi, in fiecare zi. Nu vreau flori de ziua mea, vreau flori intr-o zi banala. Asta inseamna ca sunt iubita. De cand eram mica aveam o senzatie ciudata cand se apropia ziua mea. Veneau rudele de care nu mai stiam nimic de luni de zile si sarbatoreau. Mama statea ore intregi sa faca pregatiri si nu cred ca mai avea timp sa se bucure de ziua mea. Dar ea era langa mine in orice alta zi a anului si ma sarbatorea in fiecare zi. Cum stia ea: sa-mi faca mancarea preferata, sa-mi ia o inghetata, sa-mi spuna o vorba buna, sa-mi dea incredere in mine si sa ma invete ca orice dorinta mi se va indeplini daca sunt sincera si gandesc pozitiv.

Si ca in orice alt an, astept sa vina ziua cea mare ca sa nu stiu cum sa reactionez. Se apropie... Amr 23 de ore...

Marea ma asteapta

O melodie superbă... de tăiat venele

Să mă împiedic?

Obosită, somnoroasă, după un grătar în mijlocul noptii cu prietenii, mă trezesc sambătă dimineată. După ore prelungite de făcut curătenie mi se face o foame de lup. Cobor pană la magazin, îmi iau ceva de mancare si mă opresc la raionul meu preferat, raionul de înghetată. Îmi fac provizii de înghetată pentru săptamană viitoare (pe vremea cand stăteam cu mama făcea ea inventarul înghetatelor si aprovizionare, ce bine era să stiu că dacă uit eu, ea sigur nu uita :D) si, mergand încet spre casă, încep să mănanc o vafă.

E o sambată frumoasă, însorită si dulce :). Din senin apare un tanar drăgut care mă intreabă sfios "E bună inghetată?". Mă asteptam sa fie o glumă de-a unor prieteni ceva, sau o emisiune gen "camera ascunsa". Nu răspund nimic si mă uit zambind să văd unde sunt autorii glumei. Băiatul se uită zambind la mine si îmi spune "te rog nu te supara că am venit la tine cu replica asta, dar nu prea stiam cum să fac sa vorbesc cu tine". Hopa, deja mi-a captat atentia. Deci e pe bune... Hmm, mă uit mai bine la baiat. E frumusel, seamănă cu Enrique Iglesias, e inalt, e brunet, are maini frumoase si ochi frumosi. Si e imbrăcat bine. Si e sfios, dar in acelasi timp indraznet. Aoleu, e chiar drăgutel baiatul. Ce să fac? Nu pot să stau la glume cu el, o să creadă că sunt vreo usuratică. Dar nici n-as vrea să plec...

Merg mai departe zambind, nu ii răspund nimic, mai bine fac pe dura. Dacă vrea să mă agate pe stradă sigur nu e nimic de capul lui, ce-i asta să agati păsărele pe stradă? Mai bine zis pas si il ignor. El merge in continuare langă mine, eu grăbesc pasul, el grăbeste pasul. Si incepe să vorbească singur. "E foarte cald afară", "cum de nu te insoteste nimeni la cumpărături?", "stai prin zona?", "dacă vrei te pot insoti pană acasa, dacă se ia cineva de tine ?", "probabil razi acum de mine si crezi că sunt penibil", "hai să facem altfel, uite eu mă numesc Bebe, ai putea sa-mi spui "bună, Bebe" si să-mi spui numele tau". La care mă bufneste rasul, ce-i cartierul ăsta? Cartierul bebelusilor? Cu nume de bebelus vrea el sa cucerească o fată? Ce nume e ăsta? Nume de bebelus? In fine...El continuă, eu nimic, doar mă uitam si ii analizam gesturile si cuvintele. Si mă gandeam ca mai am un pic si ajung la scară, cum fac sa nu vadă unde stau, dacă e vreun nebun o sa ma urmăreasca si poate mai patesc vreo nepatită. Deja mă gandeam cum să ocolesc blocul si să astept vreo 10 min ca să nu se prindă unde stau. Si, ca intotdeauna, salvarea mea este o preafrumoasa prietena, care mă astepta in drum, a ajuns mai devreme decat stabilisem, dar m-am bucurat maxim cand am vazut-o. Ea nu intelegea nimic, nu cunostea personajul si nu intelegea ce caută langa mine. Baiatul se uită rusinos la mine si imi spune "scuza-mă dacă te-am speriat sau dacă te-am jignit in vreun fel, esti foarte dragută si in mod normal nu abordez fete pe strada. te las cu prietena ta, să ai o zi frumoasă si iartă-mă incă o dată". Baiatul a plecat, prietena mea nu intelegea nimic.

Dupa ce pleacă baiatul, îi povestesc pătania si începem să ne ranjim, era cam frumusel plimbăretul... Acum ce să mai fac, dacă nu-l mai vad niciodată? Poate ar fi trebuit să vorbesc cu el, am fost un pic cam sălbatica. Părea ok si dintre toti baietii cu care am mai schimbat o vorbă în ultima vreme, băiatul ăsta chiar părea altfel. Părea cumintel cum îmi plac mie, părea cu bun-simt si nu părea frustrat. Dar aparentele înseală si nu se stie niciodată ce se ascunde sub o carapace frumoasă.

Si îmi vin în minte vorbele unei domnisoare: o femeie cand vede un bărbat de care e interesată fuge si se gandeste "Să fug sau să mă împiedic?"

Promisiune pentru mine

Un blog este o modalitate de eliberare. Sau o modalitate de interactionare. Sau o arma folosita de oamenii slabi. Pentru unii este o forma de a face bani, de a se face cunoscuti, de a manipula alte persoane. Pentru mine este ceva personal, este o forma de a ma defini ca individ. Este pur si simplu o modalitate de exprimare a gandurilor, a sentimentelor.

Dar nu vreau sa mai scriu nimic personal. Cum iti exprimi o parere daca nu prin prisma experientei tale? Nu poti sa ai o parere despre orice daca nu ai trait o experienta asemanatoare. E ca si cum ai scrie despre cum e sa zbori, dar tu nu ai zburat niciodata. As putea sa scriu ca e uimitor sa zbori, ca e ca si cum ai stapani lumea, dar eu am zburat doar in imaginatia mea.

Dar, pentru putinul pe care il scriu, o sa fiu sincera. Promisiune pentru mine. Tot ce scriu sa fie numai adevarul, nu ma intereseaza minciunile altora, nu ma intereseaza ca altii sunt prefacuti. Eu asta sunt, buna si nebuna.

Hold on

" On this day, God wants you to know... that God is there for you to hold on. Hold on to what is good, even if it's a handful of earth. Hold on to what you believe, even if it's a tree that stands by itself. Hold on to what you must do, even if it's a long way from here. Hold on to your faith, even if it's easier to let go. Hold on to God's hand."

De multe ori am facut asta din instinct. Am avut momente in care toate imi mergeau prost. Si ma simteam omul cu cel mai mult ghinion, cel mai pesimist, morocanos. Si il rugam pe Dumnezeu sa-mi dea putere sa merg mai departe, sa trec peste greutati. Si daca nu poate sa ma ajute sa trec peste greutati macar sa ma tina de mana, sa stiu ca e acolo si intelege cat imi e de greu. Nu am simtit niciodata ca ma ia de mana, dar de fiecare data am plans pana nu am mai putut, pana simteam ca raman fara suflet in mine, am acceptat greutatile si am mers mai departe. Poate ca nu m-a luat fizic de mana, dar am simtit ca e acolo si mi-a dat putere. Multumesc!

Cred ca acesta este unul dintre cele mai frumoase citate care mi-au sarit in ochi in ultima vreme. Pur si simplu superb!

Ce defineste un caracter?

De multe ori  ma surprind ca admir un om pentru caracterul sau. Admir o femeie pentru ca este puternica, admir un barbat pentru ca este impunator si in acelasi timp sincer. Admir situatii, pentru ca definitia caracterului este ireala. Nu exista caracter.

Un om este definit de sufletul sau, de esenta lui, si in diferite momente ale vietii, reactioneaza influentat de circumstante sau de oameni.Sunt momente in care toti putem spune ca am fost puternici, sinceri, iubitori, transanti, dedicati carierei sau unei cauze importante. Sunt reactii de moment care se schimba, dar sufletul ramane acelasi. Daca in esenta simti venin si rautate, daca simti nevoia sa faci rautati si sa le arati tu oamenilor cine e seful, asa vei face mereu, doar ca vei folosi alte mijloace. Diplomate sau nu. Daca in esenta simti nevoia sa daruiesti celor din jur iubire, sinceritate, alturism, vei schimba personajele din viata, dar nu daruirea. Vei simti nevoia sa le dai valoare oamenilor si sa le oferi iubire. Pentru ca aceasta este esenta ta, de om bun.

In prezent admir un om pentru sufletul lui bun, chiar daca uneori reactiile lui sunt mici rautati. Ba chiar ma amuza si imi place sa-l vad ca pe un dracusor care ii pune la punct pe cei care merita. Sunt reactii de moment influentate de oamenii cu care interactioneaza. Acelasi om stie sa ofere incredere si bunatate fara sa ceara nimic in schimb. In spatele unui caracter bine conturat se ascunde un suflet frumos si sincer. Si am speranta ca nu se va schimba :)

 "Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea influenta personalitatea,dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii." (Octavian Paler)