As vrea sa invat treaba cu detasarea, pur si simplu nu reusesc. Nicoleta spunea ca cel mai important pas in a-ti indeplini dorintele este detasarea. Ne punem o dorinta, o vizualizam, ne imaginam ca este deja realitate si ne detasam. Cum sa ma detasez? Cateodata am impresia ca am reusit sa ma detasez, dar cred ca este doar o fuga temporara de realitate. Imi place sa evadez in lumea mea, sa nu ma ascult nimic, sa nu mai vad oameni, sa nu mai ma consum, sa nu mai caut, sa nu mai stiu nimic, doar sa stau si sa ma bucur de moment, sa stau si sa lenevesc. Dar dupa toata fuga asta vine iar realitatea... Si realitatea este ca simt ca nu am realizat nimic concret in ultimele luni, desi mi-am dorit. Si mi-am dorit din tot sufletul, atat de mult incat simteam ca s-a indeplinit. Inseamna ca problema este detasarea.
De ce nu se mai schimba nimic? Inainte mi se cam indeplineau dorintele pe banda rulanta, incepeam sa cred ca pot sa-mi doresc sa fiu presedinte si mi se va intampla. Acum aproximativ doi ani am avut parte de schimbari absolut fantastice, din categoria "poate am visat". Si de-abia acum constientizez cat de importante au fost si eu le priveam ca pe lucruri normale, care mi se cuvin. As vrea sa fiu in trecut, acum doi ani, sa mai traiesc inca o data la intensitate maxima, sa simt ca fiecare zi e minunata si plina de surprize.
APRECIEZ, daca cineva sta sa ma asculte si sa noteze in agenda de cate ori m-am bucurat pentru acele minuni, sa-si noteze ca azi 31 ianuarie 2010 eu APRECIEZ SI SUNT FERICITA ca am trait acele experiente, dar as vrea sa traiesc altele, nu ma pot bucura la nesfarsit pentru evenimente din trecut, totusi eu sunt aici in prezent.
Unde e blocajul? Ce anume a intrerupt acel sir de evenimente uimitoare? Imi e frica de viitor, de prezent...Daca nu o sa mai am parte de nimic frumos? Daca lucrurile se vor inrautati ca sa primesc o lectie? Imi este frica de viitor, nu vad nimic bun in el, nu mai am optimismul de altadata. Of, tacerea asta si incertitudinea ma omoara. Ce-mi lipseste in momentul acesta? Nimic, toate sunt la locul lor in viata mea, si totusi nimic nu este pe deplin al meu.Toate sunt jumatati de masura, exista in viata mea, dar nu cum ar trebui. Din fiecare plan lipseste esenta, pasiunea. Le vad ca facand parte din mine, dar parca nu vor sa fie in viata mea si stau legate de un fir subtire de ata, gata gata sa se rupa. Si in momentul in care firul de ata se va rupe voi vedea realitatea. Daca tot ce este in viata mea sunt de fapt minciuni ambalate frumos?
Am atat de multe intrebari si nici un raspuns...As vrea sa stiu de ce exista iubire, dar in acelasi timp exista si suferinta? De ce oamenii sunt atat de complicati? De ce eu sunt atat de complicata? De ce exista banul? Care este scopul lui? Sa se joace cu mintile noastre? De ce se pune accent pe frumusete, si nu pe suflet? Ce este sufletul?
Atat de multe intrebari roiesc in capul meu neincetat si nimic nu se schimba. Hai cu schimbarea, am asteptat destul. Oare blocajul sunt eu?
Cum îți hidratezi părul pe timp de caniculă
Acum 5 zile


















