Barbati cu aroma de trandafiri

"De ce nu iubim femeile de Dorobanti?
by Tudor Chirila

Pentru ca ceva din fiinta lor, daca nu toata fiinta lor, tipa ascutit, ca un croncanit de cioara care prevesteste ninsoarea: uite-ma sunt aici! sunt AICI! Pentru ca totul este afisat ca pe un galantar dintr-o piata de fructe. Tzatzele, la vedere, umflate artificial, cu sfarcurile luptand sa iasa la suprafata tricoului indoielnic.Cu bucile infasurate strans in blugii cu doua numere mai mici si picioarele infipte in cizme cu tocuri inalte.

Un exercitiu de imaginatie la vederea lor ar trebui sa contina anularea tocurilor si calculul cantitatii de carne ce se rasfrange eliberata de stransoarea blugilor. Adesea, barbatii, vitime sigure ale fanteziilor de moment sau ale momentului fanteziei, uita sa faca acest exercitiu. Pentru ca veni vorba de fantezie. E inca una din ratiunile pentru care nu iubim femeile de Dorobanti. Nimic misterios in ceea ce le priveste. Acordul lor nu mai e nici macar o chestiune de timp. Poate doar numarul banilor sa influenteze graficul acceptarii barbatului. In ochii lor nu te poti oglindi pentru ca ochii lor refuza reflexia.

Nimic mai senzual decat ochii femeii musulmane care te privesc in treacat din spatele voalului negru. Pentru ca dincolo de voal este o poveste care nu poate fi niciodata spusa si pe care tu o fabrici pe loc si renunti la ea cu un zambet amar imediat ce parfumul starnit de trecerea ei isi va fi pierdut din intensitate. Femeile de Dorobanti n-au povesti de spus. Nu sunt nici macar "carti deschise". Ele sunt niste condici de reclamatie pe caiete dictando. Vii, semnezi si pleci. Sanii lor nu par sa se mai infioare. Ei privesc lumea sfidator si miros a cauciuc ars. Buzele raspandesc miros de bani si saruta in ritmul plescaitului de guma de mestecat.

Femeile de Dorobanti asteapta zi si noapte acelasi destin: o cafea, cateva schimburi de cuvinte, mereu aceleasi, momentul plictisitor al sexului si gloria de cateva saptamani a locului din dreapta intr-o masina de lux. Pizda femeii de Dorobanti nu cunoaste decat frecarea. Ea nu e parte din Fiinta femeii. E doar un mecanism. Nu este iubita. Nu este venerata, adorata. Buzele barbatului n-o vor confunda niciodata cu buzele femeii iubite, acoperind-o cu sarutari tandre. Nu va cunoaste niciodata fierbinteala limbii unui barbat care uita de sine. Prin insasi natura ei Femeia de Dorobanti nu te poate face sa uiti de tine. Este un trofeu menit sa gadile orgoliul vanatorului. Atat. Uitarea de sine vine in iubirea adevarata. Dar asta e o alta poveste. Femeia de Dorobanti e povestea tragica a dorului de carne, in cel mai bun caz. El mistuie barbatii in miez de noapte, cand vinul ingrasa simturile si tulbura vederea. Atunci, femeia de Dorobanti isi traieste momentele de glorie, sarman fluture de noapte disperat sa ajunga in centrul Luminilor Orasului."

Am ramas placut impresionata de postul lui Tudor Chirila, dar in acelasi timp m-a pus pe ganduri. Daca totusi barbatii fac diferenta intre o femeie superficiala, materialista si o femeie care iubeste sincer, de ce se gandesc la ele? De ce au aventuri cu ele sau se mai si insoara? Hmm, intr-o lume in care aspectul fizic isi pune amprenta ei inca apreciaza inteligenta, sufletul, sinceritatea... Poate ca sunt mai multi Tudor Chirila pe strada, poate ca se intalnesc si vorbesc despre iubire adevarata... Sau poate el este doar un ratacit printre atatia barbati superficiali... Oare barbatii sunt o specie pe cale de disparitie? Oare va trebui sa ne multumim cu putin si sa ne traim vietile alaturi de niste badarani frustrati, misogini, care nu au nici cea mai mica idee ce inseamna sa te porti frumos cu o femeie? Ma uit in jurul meu si, din oceanul de barbati neciopliti, zaresc doar trei-patru exemplare demne de admirat? Si sunt cam insurati sau aproape insurati!

Nu le condamn pe fetele de Dorobanti, este alegerea lor cum vor sa-si traiasca viata (si daca e sa fim sinceri, vor trai clipe si senzatii la care noi doar visam), doar ca pe mine nu ma reprezinta. Imi doresc sa ma trezesc dimineata in pat alaturi de omul care-mi taie respiratia decat sa plec in weekend la shopping la Roma (nu ca n-as fi obsedata de haine, cosmetice,incaltaminte etc). A nu se intelege ca o femeie neingrijta poate starni pasiune in pantalonii unui barbat. Consider ca o femeie care nu se iubeste si nu se respecta nu poate avea pretentia ca un barbat sa o venereze. Imi place sa ma aranjez si sa vad pasiune in ochii celuilalt. Dar nu aceasta este esenta femeii. O femeie este delicata, pura, printr-un zambet speriat te cheama sa o tii in brate si sa o protejezi, dar in acelasi timp te cearta si te pune la perete cand ai uitat codul bunelor maniere.

"Buzele barbatului n-o vor confunda niciodata cu buzele femeii iubite, acoperind-o cu sarutari tandre. Nu va cunoaste niciodata fierbinteala limbii unui barbat care uita de sine." Ce frumos le spune el... Ma face sa visez la un astfel de barbat in viata mea, in sufletul meu, in patul meu... Un barbat care e in stare sa iubeasca atat de profund si nebuneste nu poate fi decat un barbat dupa care mi-as pierde capul. Si ar putea sa fie sarac, sa stea in camin si sa manance cartofi copti, dar sa ma iubeasca cu sete... Ah, l-as visa in fiecare noapte si l-as tine de mana la greu. Hai sa visam ca ei exista pe strazile din Bucuresti si ne cauta neincetat...