Agitatie, pe cand liniste?

Haos, asta simt acum... O oboseala continua, multe ganduri care se suprapun, ba chiar se cearta intre ele. Am in minte oameni, discutii pe diverse teme, lucruri care-mi doresc neincetat sa le fac si nu reusesc, multa munca, rautate in suflet, rautate ca nu mai simt bunatate, bunatate din cand in cand, dar prea rar ca sa mai faca vreo diferenta. Am obosit... intalnesc oameni care imi pun intrebari la care eu nici nu visez raspunsul, eu sunt atat de haotica acum incat nu as sugera nimanui sa ma asculte.

Si totusi eu cine sunt? Sunt un om bun pierdut pe drum sau un om rau cu masca de om bun? Fac bine, ajut oameni, iubesc oameni pentru ca asa simt sau e doar o masca?

E prea multa agitatie, vreau sa vina linistea, relaxarea, siguranta... Am obosit, nu mai vreau sa stiu nimic, nu vreau sa mai vad oameni (chiar daca imi sunt dragi si le vreau binele), nu vreau sa mai aud povesti, nu vreau sa mai am dorinte, nu mai vreau nimic. Nu mai vreau agitatie in sufletul meu, in mintea mea. Nu mai vreau ura, durere, rautate. Vreau o detoxifiere de rautate. Simt cum imi iese rautatea prin pori, prin privire. La ce bun sunt inconjurata de oameni cu suflet frumos daca nu sunt fericita? De ce sa-i pedepsesc si pe ei? Nu e mai bine sa le dau drumul, sa-i las sa fie fericiti? Ce sa le ofer eu inafara de rautate? Ei nu au gresit cu nimic...

Vreau doar sa dorm... Stiu ca nu e o solutie si ca nu voi scapa de probleme, dar macar pentru cateva ore voi avea liniste. Si cand ma voi trezi voi visa momentele de liniste...