Invat sa te iubesc

Casa noua, viata noua, prieteni noi, aceeasi iubire. Si totusi alta poveste. Aceleasi doua personaje intr-o poveste de dragoste veche, dar acum cu un alt scenariu. Scenariu schimbat, oameni mai maturi, mai sinceri, mai increzatori intr-o iubire ce rezista de aproape doi ani. In timp am ajuns sa ne cunoastem, sa ne anticipam reactiile, sa fim surprinsi, sa ne schimbam, sa evoluam, sa fim mai puri. Sa fim mai buni unul in ochii celuilalt.

Toata povestea asta noua ma sperie. Nu stiu cum sa reactionez, de multe ori reactionez total diferit de ceea ce simt. Dupa imi dau seama ca sunt doar un copil speriat, un copil care nu mai crede toate povestile cu Mos Craciun, un copil care arunca vorbe si fuge. Asta e singura mea reactie: fuga. Asa am reactionat mereu, am fugit si nu m-am uitat inapoi. Am fugit ca sa nu sufar, ca sa nu plang, ca sa nu doara. Uneori a fost o decizie buna, alteori nu. Ar cam trebui sa ma maturizez si sa inteleg ca fuga e o dovada de slabiciune. Sa stau si sa-mi infrunt temerile, sa le privesc in ochi si sa le zambesc. Dar e atat de greu...

Nu stiu sa-ti vorbesc, nu stiu sa te privesc, nu stiu sa-ti zambesc, nu stiu cum sa ma port... Nu stiu sa te iubesc. Invata-ma! Poate ca ai impresia ca nu te ascult, dar sunt masti. De fiecare data te ascult si incerc sa te inteleg.
Si de data asta nu mai fug... Sunt aici.