Dincolo de ambalaj e un om

Credeam că frumusețea fizică este primordială în viață. În copilărie am fost genul de fată urâțică, simpatică, care nu te dă pe spate. Stăteam și mă uitam la alte fete ce frumoase erau și visam că o să fiu și eu frumoasă cândva, că o să cresc și o să fiu femeia perfectă. Și am crescut, la un moment dat am fost și frumoasă (poate că încă mai sunt!), dar fericirea nu a venit. Frumusețea nu îți aduce fericirea, frumusețea nu îți garantează nimic credibil. Sunt o groază de fete frumoase și triste.

Acum un an de zile, într-o discuție mai dureroasă pentru mine, Nicoleta m-a întrebat ce îmi doresc eu cel mai mult. I-am răspuns că vreau să fiu frumoasă.
"De ce?"
"Ca să fiu iubită! M-am săturat doar eu să iubesc si să nu primesc înapoi nici o urmă de afecțiune."
"De ce vrei să fii iubită?"
"Ca să fiu fericită. Dacă aș fi iubită, aș fi omul cel mai fericit."
"Ai fi fericită dacă cineva te-ar iubi pentru frumusețea ta fizică. Frumusețe care trece peste ani... Și atunci vei ajunge iar singură... Pentru că nu ai mai fi frumoasă. Oare cine merită să fie lânga tine acum când ești frumoasă fizic nu ar trebui să vadă omul din tine? Să te iubească pentru cum ești tu ca persoană? Cine te iubește cu adevărat cu siguranță vede dincolo de aparențe, de ambalaj. Ambalajul dispare în cațiva ani, rămane omul."

Frumusețea este relativă, poate că nici nu există. Stăteam și mă gândeam la genul de băieți de care mă îndrăgostesc eu: un băiat relativ normal ca fizic, trăsături de bărbat bine definite, introvertit, cu bun simț, finuț, inteligență rară, pasiune. Majoritatea trăsăturilor enumerate sunt legate de caracter, de personalitate. Doar una este legată de fizic. Să fie un băiat relativ normal. Așa că, până la urmă, frumusețea fizică rămâne pe ultimul loc. Întotdeauna am avut o pasiune pentru băieții tocilari, genul bibliotecari. Într-o sală plină de barbați, care de care mai frumoși, mai stilați, mai bine lucrați fizic, dacă văd unul singur genul bibliotecar fug ca albina după miere.

Poate că la fel gândesc și bărbații. Poate că pentru ei frumusețea fizică nu este importantă. Nu am de unde să știu. Dar mie nu-mi plac bărbații frumoși. Nu mă atrag. Mi se par șterși, insipizi si incolori. În schimb inteligența unui bărbat mă dă pe spate. Mă lasă cu gura căscată si până mă dezmeticesc eu despre ce se întâmplă descopăr că m-am îndrăgostit.

Așa că m-am hotărât să-mi cultiv inteligența, frumusețea interioară, nu ambalajul. Vreau să rămână în urma mea amintirea unui om deosebit, nu o poză frumoasă.