În toată lupta asta a vieții răspunsul stă chiar în fața noastră, sau mai bine zis în sufletul nostru. Toți căutam fericirea, dar o amânăm, ne amăgim sperând la mai mulți bani, la o frumusețe trecătoare, la oameni care să ne dea putere și încredere în noi, când de fapt tot ce căutam se află în fiecare dintre noi. Viața e mult prea scurtă ca să pierdem timpul plângându-ne de milă, cel mai frumos moment este prezentul. Oamenii sunt trecători, vin și pleacă din viața ta. Nu mai amâna să faci un gest frumos sau să le spui oamenilor din jur cât de importanți sunt pentru tine, pentru că mâine s-ar putea să nu mai fie. De câte ori am pus mâna pe telefon să o sun pe mama să-i spun că îmi e dor de ea? De puține ori, mereu mă sună ea să mă întrebe dacă sunt bine. De câte ori mi-am sunat prietenii să-i întreb cu ce îi pot ajuta? De puține ori, mereu mă suna ei să știe dacă sunt fericită și să-mi întindă o mână de ajutor.
Mi se par atât de frumoși oamenii din jurul meu, uneori nici nu le văd chipul, trăiesc pur și simplu lângă ei. În urma noastră nu rămâne niciodată frumusețea fizică, rămân gesturile și faptele. Degeaba ai ochi albaștrii, păr bogat, picioare de gazelă, dacă ai un caracter care lasă de dorit. În urma ta rămân iubirea și sinceritatea, nu ambalajul.
Și toți oamenii aceștia frumoși s-au adunat, deși nu s-au vorbit. S-au adunat să facă gesturi care mă uimesc și să-mi ofere clipe unice. De ce? Cine a dat anunț? Există vreun manual de gesturi frumoase? Unde au învățat ei să fie atât de frumoși?
Fericirea e atât de aproape de noi, trebuie doar să ne relaxam și să ne liniștim sufletele... restul vine de la sine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Marin Sorescu
RăspundețiȘtergereAdam
"Cu toate ca se afla in rai,
Adam se plimba pe alei preocupat si trist
Pentru ca nu stia ce-i lipseste.
Atunci Dumnezeu a confectionat-o pe Eva
Dintr-o coasta a lui Adam.
Si primului om atat de mult i-a placut aceasta minune
Incat chiar in clipa aceea
Si-a pipait coasta imediat urmatoare,
Simtindu-si degetele frumos fulgerate
De niste sini tari si coapse dulci
Ca de contururi de note muzicale.
O noua Eva rasarise in fata lui.
Tocmai isi scosese oglinjoara
Si se ruja pe buze.
"Asta e viata!" - a oftat Adam
Si-a mai creat inca una.
Si tot asa, de cate ori Eva oficiala
Se intorcea cu spatele
Sau pleca la piata dupa aur, smirna si tamiie
Adam scotea la lumina o noua cadina
Din haremul lui intercostal.
Dumnezeu a observat
Aceasta creatie desantata a lui Adam
L-a chemat la el, l-a sictirit Dumnezeieste
Si l-a izgonit din rai
Pentru suprarealism."
Fericirea e totdeauna in noi, chiar si-n coastele noastre...
Eu, vecina cu aer conditionat
frumos comentariul... ca intotdeauna
RăspundețiȘtergerepupici pentru cea mai creata vecina :))
Ca sa citez pe cineva,noi zambim destul de rar pentru ca de cele mai multe ori avem altceva de facut,iar timp pentru fericire nu avem deloc,cam din acelasi motiv.Ti-am spus Cami ,atunci cand am vorbit,ca ajungem sa iubim oamenii atunci cand nu mai vrem nimic de la ei,pentru ca STIM ca avem tot ce ne este de trebuinta.Si am mai inteles dupa aceea un lucru:am inteles de ce viata noastra(a fiecaruia)este asa cum este(adica perfecta),pentru ca dumnezeu nu face nimic de mantuiala,EL face totul perfect,si ce e mai important,EL STIE asta in fiecare clipa.Nu ne ramane decat sa facem si noi la fel.
RăspundețiȘtergereGandeste-te la asta!
Acum ma gandesc numai la mare, plaja, bikini! De pe plaja, cu un frappe in mana si cu marea in ochii, ma voi gandi la tine! Pupici de pe colacul de salvare :))
RăspundețiȘtergere