Despre oameni

De ce alti oameni sunt mai interesanti decat noi? De multe ori mi se pare ca sunt plictisitoare daca stau sa citesc, sau daca stau si ma uit pe internet la diverse banalitati, sau daca vizitez un local. Peste cateva minute apare o alta persoana, face acelasi lucru banal si mi se pare fascinant. Si ma gandesc: eu de ce nu pot? Ce-mi lipseste? Curajul? Nu, nu e vorba de curaj, de multe ori ma arunc cu capul inainte fara sa ma intereseze nimic. Cred ca entuziasmul. Sau poate nici entuziasmul, poate ca pur si simplu vreau sa vad un spectacol, vreau sa vad oameni care se agita, care traiesc. Poate ca imi plac oamenii, asa cum sunt ei. Toti oamenii mi se par atat de interesanti, pana si cei care ma enerveaza, ma surprind ca stau si ii analizez ore in sir. Sunt fascinanti. Toti oamenii. Pana si cei mai banali au povesti interesante ascunse bine. Cred ca de fapt nici un om nu este banal, doar ca unii stiu sa se ascunda foarte bine si altii sunt ca o carte deschisa. Eu aleg sa fiu o carte semi deschisa, merg pe principiul "putin, da' bun". Vreau sa se stie cat mai putine informatii despre mine, si oamenii care ma cunosc cu adevarat ii numar pe degetele de la o mana.

Ma uitam acum cateva zile la nepotelul meu de 5 ani care este fascinat de ceilalti copii. Nu conteaza ca sunt de la tara, ca sunt urati, tacuti, plictistori. Copii sa fie ca ii da el pe brazda si in cateva ore o sa vezi un concert live. Cred ca regula ramane valabila si la 20 si la 50 de ani. Oamenii au nevoie de oameni. Oamenii sunt fascinati de oameni. Oamenii au nevoie de spectatori. Dar noi nu suntem destul de interesanti incat sa ne distram singuri? Nu, suntem ca niste clovni in fata unui circ gol. Daca nu avem public care sa ne aplaude avem impresia ca totul este in zadar. Cea mai mare frica a unui om este sa nu ajunga la inchisoare. De ce? Pentru ca va ramane singur. Singuratatea... cuvant prea greu pentru urechile oricarui om.

Asa ca eu am ajuns la concluzia ca o sa-mi iau multe pisici si multi caini... Animalele te asculta, se amuza, te aproba si sunt acolo si a doua zi... Asta pana invat sa fac tumbe, sa spun glume si sa ma imbrac ca la circ :)). Oare oamenii de la circ mai au nevoie de prieteni/familie in afara spectacolelor? Sau se multumesc cu publicul satisfacut cateva ore si isi incarca bateriile pentru inca doua luni pana la urmatorul spectacol?