
Salvador Dali - "Somn" (1937)
Despre aceasta lucrare Dali spunea: "Somnul este un veritabil monstru crisalidic a carui morfologie si nostalgie se sprijina pe unsprezece proptele principale... Este suficienta ca o buza sa-si gaseasca sprijinul exact pe un colt al pernei sau ca degetul cel mic de la picior sa se agate imperceptibil de pliul din cearceaf ca somnul sa ne apuce cu toata forta lui. Apoi fruntea oribila iese puternic in afara si se sprijina pe coloana moale a nasului sub forma unui vartej cazut de natura biologica, acelasi cu cel care infloreste in voluta de carne care incununeaza curbura dorsala a embrionului, voluta vegetala a ferigii si volutele de piatra ale coloanelor, embrioni asezati. Pe nas, radacina este coloana dorsala a arhitecturii insasi. Michelangelo, acel batran, acel autentic embrion, e de acord cu mine. El spune ca voluta somnului este grandioasa, musculara, perseverenta, absorbita, cu totul absorbita, epuizata, triumfatoare, grea, usoara, si pastrata; aceasta inseamna ca Gaudí avea de o mie de ori dreptate.”"
"Dansul vietii" este centrul de greutate al seriei "Friza vietii", expusa la Berlin. Un personaj cu ochii pierduti danseaza cu o femeie imbracata in rosu. Privirile lor nu se intalnesc. Corpurile pastreaza o distanta stangace. De o parte si de alta a cuplului e aceeasi femeie cu parul auriu. In stanga, intr-o rochie alba, zambeste plina de speranta. In dreapta, in rochie neagra, ea este intruchiparea dezamagirii.

Edvard Munch - "Strigatul" (1893)
Este una dintre cele mai enigmatice lucrari din istoria artei. Silueta tremurata, pe fonduri dense si groase, te duc cu gandul la strigatul omului modern zdrobit de ngoasele existentei cotidiene. Artistul descria intamplarea care l-a determint sa picteze opera: "Mergeam pe strada cu doi prieteni. Soarele apunea si am simtit o urma de melancolie. Dintr-o data cerul s-a facut rosu sangeriu. Cand ma uitam mai atent la norii in flacari, am auzit un tipat puternic, nesfarsit, trecand prin natura."

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu